Vara la țară…

…iarna la oraș! Cam astea sunt planurile brașoveanului care vara se vrea săcelean, bucurându-se de liniștea vieții rarefiate – dar cum dă frigul, preferă confortul orașului mare.

Vara la țară este și titlul unei poezii din ciclul Parodiilor originale scrise la 1916 de Topîrceanu. În versurile de mai jos, poetul nu ironizează viața la țară (nici noi nu o facem!) ci scriitura lui Alexandru Depărățeanu:

Locuința mea de vară
E la țară…
Acolo era să mor
De urât și de-ntristare
Beat de soare
Și pârlit îngrozitor!

Acolo, când n-are treabă,
Orice babă
Este medic comunal.
Viața ce aci palpită
E lipsită
De confort occidental.

Nu există berărie,
Nici regie…
Doar un hoț de cârciumar
Care are marfă proastă
Și-o nevastă
Ce se ține c-un jandar.

Când te duci pe drumul mare
La plimbare,
Este praf de nu te vezi.

D-aia zic eu, prin urmare,
Vorbă mare:
Că de-acuma, să mă tai,
Nu-mi mai trebuie-altă cură
În natură,
Să mă duceți cu alai!

Meargă pictorii la țară
Ca să piară
De căldură și de praf!
Mie dați-mi străzi pavate,
Măturate, —
Dați-mi cinematograf!

Dintre cele două opere literare, cea a lui Topîrceanu a rezistat timpului, în vreme ce de Al. Depărățeanu, care ilustra doar aspectele idilice ale vieții la țară, n-a mai auzit nimeni. Realitatea este că în localitățile mici, unde toată lumea cunoaște pe aproape toată lumea, oamenii se dușmănesc.

Nu se ceartă doar politicienii locali, nu-și dau în cap doar cei din presă, ci și oamenii, pe stradă. Caz recent: la sfârșitul săptămânii trecute, un tânăr din Săcele fost tâlhărit pe stradă de un alt tânăr de 20 ani, care i-a furat telefonul.

Agresorul și-a lovit victima cu pumnii, în zona capului şi a abdomenului, după care i-a luat telefonul. Poliţiştii au reuşit să îl prindă însă pe individ, l-au reținut și l-au introdus în arestul IPJ Brașov.

Suspectul și-a petrecut Crăciunul după gratii, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie calificată, într-un dosar penal instrumentat sub coordonarea unității de parchet competente care va propune soluție legală, la finalizarea verificărilor.

Pe unde umblă politicienii săceleni

După cum ați aflat probabil din presa de partid, politicienii săceleni din PNL s-au dus la Alba Iulia la sediul ADR în „vizită de lucru”, chipurilem ca să întrebe ce proiecte din municipiu puteau fi finanțate cu bani europeni.

În realitate, din informațiile publicate în presa centrală, liderii PNL din judeţele Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş şi Sibiu au fost la ADR Centru „în delegație”, adunându-se sub aripa liderului Ludovic Orban.  Brașovenii au mers sub conducerea președintelui PNL Adrian Veștea.

În replică la Alianța rebelilor din vest, care prin vară intenționau să susțină propriul candidat la conducerea partidului, liberalii reuniți în Alianța Centrului au semnat la sfârșitul săptămânii trecute o rezoluţie pentru susţinerea a peste 50 de proiecte care ar asigura dezvoltarea Regiunii Centru.

Alianța centrului este în mod evident o replică la AVE și Axa sudului – în ultima municipiul Brașov fiind membru, alături de Constanța și București – pentru că AVE induce în mass-media ideea că PNL s-ar putea transforma într-un partid regional. Dacă AVE a pornit pe genunchi, cu obiective majoritatea greu realizabile, iar ideile aruncate de Robu s-au contrazis pe alocuri cu cele emise de Boc, Alianța cu voie de la stăpânire a venit cu temele făcute și cu un enorm orizont de timp: 2030.

Acesta este răspunsul lui Orban la inițiativa lui Boc, căruia și Mircea Hava îi reproșa subtil că putea să-i dea un telefon! Dacă Falcă, Robu, Boc și Bolojan au venit cu proiectele care – speră ei – să le asigure primăriile orașelor pe care le guvernează pentru următoarele două runde de alegeri, Ludovic Orban e mai pretențios, și vine cu proiecte ce acoperă parlamentarele din 2020, 2024 și 2028, la care vrea să tragă linie în 2030.

Este vorba despre 43 de proiecte cu un buget enorm, de 2,5 miliarde de euro, care vor fi sprijinite de PNL și „prioritizate”, după cum declară Orban. Nici liderii PSD Săcele n-au dormit acasă tot weekendul, primarul Virgil Popa fiind tot „în delegație” politică, dar la București – unde s-a desfășurat Congresul Național al PSD.

Alianța restului

Inspirați de ultima găselniță a primarilor din orașele-magnet, care s-au unit în diverse alianțe inter-regionale cu scopul accesării cu prioritate a fondurilor europene, câteva municipii din regiunea Centru, rămase pe dinafară, vor să se asocieze în Alianța restului.

Este vorba deocamdată de o inițiativă informală a consilierilor locali din municipiile Sebeș, Săcele, Mediaș și Blaj, ce tatonează terenul în privința unei lovituri de imagine care să-i scoată din anonimat. Dacă Timișoara, Aradul, Oradea și Clujul s-au unit în Alianța vestului, iar Brașovul a intrat pe Axa sudului alături de București și Constanța, celorlalți nu le-a mai rămas decât Alianța restului.

Dacă la ultima ședință a Consiliului local din Săcele nu s-a putut stabili unde este adevărul – la stânga sau la dreapta (deși, de regulă, e undeva la mijloc) – și cine are dreptate legat de oportunitatea contractării (sau nu) a unui credit de peste 25 milioane de lei pentru dezvoltare, consilierii locali și-au pus până la urmă întrebarea: cui folosește această „dezvoltare”? Și ce părere va avea cetățeanul când va vedea că se opresc lucrările la jumătatea străzii?

Nu întâmplător consilierii PMP au avut un rol decisiv (inclusiv cel care s-a retras de la vot), fiindcă discuția aceasta s-a mai pus la nivel de autostrăzi de către „tătucul” lor, Băsescu. La fel e și la străzi, chiar dacă ni se par scumpe azi  – cum i s-a părut fostului ministru al transporturilor contractul cu Bechtel – mâine (2019-2020) s-ar putea ca ele să coste mai mult și să nici nu mai aibă cine să le facă. Și atunci, ce ne facem? s-au întrebat consilierii săceleni, cot la cot cu cei blăjeni, medieșeni și sebeșeni. Să chemăm vietnamezi ca să ne dezvoltăm, sau chinezi, să ne fie frică să umblăm pe străzi?

Prudența e bună, dar și zgârcenia poate fi găunoasă când e vorba de banul public. Sunt atâția care mor de grija banilor publici fără să aibă habar câte instituții sunt implicate în controlul lor, câți păzesc și cum se cheltuiesc. Păi, contabilitatea instituțiilor publice diferă de cea a societăților comerciale. Chiar dacă au bani în conturi, instituțiile publice nu-i pot cheltui după bunul plac, ci după cum i-au bugetat și aprobat. Apoi, administrațiile locale nu trebuie să raporteze profit, precum societățile comerciale.

Dacă ar fi așa, prin absurd, atunci o administrație „eficientă” ar fi cea care-și mulge cetățenii de cele mai multe taxe!  Însă „profitul” cel mai mare al unei administrații locale trebuie să fie satisfacția cetățeanului, nu a consilierilor locali. Ele lucrează (sau ar trebui să lucreze) în beneficiul  cetățenilor, și nu al „acționarilor”, precum la societățile comerciale. Dar totuși, nu mai bine ne asociem noi ca să găsim alte fonduri? s-au întrebat consilierii amintiți?

Așa că scopul asocierii, așa cum a fost el formulat în actul constitutiv al Alianței restului, este acela de a lupta pentru valorile românești, pentru tradiții, sărăcie și modul nostru de lucru, supus influențelor negative ale băncilor creditoare. Greșesc cei care pretind că o administrație trebuie condusă ca un SRL sau o RA. Administrația dă raportul cetățenilor și este verificată doar de Curtea de conturi cu privire la corectitudinea cheltuirii banului, susțin consilierii amintiți. Or, asta este inacceptabil!

Ei sunt deciși să conlucreze în privința stopării flagelului creditelor dar și al finanțărilor europene, care au ajuns să infesteze toate administrațiile locale din România. Avem angajați și consilieri din primărie care toată ziua stau cu gândul și visează la bani europeni. Nu mai putem continua așa – a declarat sub protecția anonimatului un consilier local.

Personal, nu consider că împrumuturile sunt neapărat un lucru rău. Însă am constatat o lipsă de eficiență în modul de lucru cu aceste fonduri. Sunt de preferat fondurile europene, unde nu știm să facem proiecte (dar vom învăța!) și unde ni pun condiții în legătură cu modul în care se cheltuiesc acești bani.

Acolo se așteaptă de la noi rezultate, pe hârtie, în timp ce creditul nu mi se pare deloc eficient. Ne consumăm prea multă energie cu proiectele acestea – a declarat un alt consilier, la fel de anonim – când am putea face mai nimic, dar mult mai eficient, folosind banii europeni. 

– acesta e un pamflet, chit că se va trata cu seriozitate de către pamfleți –

Despre o ședință cu cântec a C.L.

S-au scris multe despre Ședința ordinară a Consiliului municipal Săcele din 29 noiembrie, și va mai trebui să curgă multă cerneală ca să înțelegem și noi, cei novici în ale politicii, ce s-a întâmplat acolo. Au scris ambele cotidiene locale, s-au adus acuze reciproce, s-au postat păreri din „public”, impresii ale cetățenilor…

Până una-alta, împrumutul de 25 de milioane de lei nu se mai poate lua, pentru că a fost balotaj și trebuia majoritate. De la PMP s-a retras consilierul Gheorghe Băilă. Argumentele cum că Primăria s-ar îndatora inutil și că ar fi de preferat să acceseze fonduri europene stau și nu stau în picioare. Primăria are ceva experiență în accesarea fondurilor nerambursabile, lista investițiilor obținute, publicată de opiniasăceleană, însumând 51 de milioane de lei.

Or, programele de accesare au datele lor de depunere, care pot să concorde sau nu cu proiectele Primăriei Săcele, iar aprobarea și graficul lor de implementare presupun unele restricții. Adică e simplu să accesezi fonduri, dar aceste programe ar trebui să și „bată” cu ce vrei tu. Din păcate pentru Săcele, municipiul se află într-o situație ingrată: ca să obțină fonduri pentru asfaltări și canalizare, ar trebui să se declare comună – deoarece pentru acestea se dau fonduri de dezvoltare, orașele europene primind bani de modernizare.

Se poate face o listă lungă cu ce ar fi mai bine de făcut și ce nu, pentru că lipsurile se raportează la nevoi sau la visele noastre. Dar în capul acestei liste, sau la finalul ei (depinde cum vrem s-o organizăm), am putea descoperi că lipsim chiar noi, cetăţenii. Dacă ne-am putea pune fiecare în acest rol, de acolo ar începe construcţia.

Greoaie cum o fi, fără experiență și tradiţie – întrucât avem mai degrabă tradiţia trădării – dar construcția este necesară. Iar când cetăţenii caută să completeze golurile, caută să facă concesii pentru reguli comune și să renunţe la o parte din confortul personal în beneficiul unui contract social. Cetăţenii adevăraţi se implică, nu așteaptă să le ofere cineva cadouri și nici eroi salvatori îmbrăcați doar în anumite culori (politice).