Cartierele municipiului Săcele

Municipiul Săcele are 9 cartiere ce se întind pe o suprafață de 320kmp. A fost construit administrativ în anul 1950 pe teritoriul celor mai mari 4 dintre cele 7 comune săcelene: Baciu, Turcheș, Cernatu și Satulung – apoi s-au alipit și Tărlungeniul, Purcăreniul și Zizinul, rămase ulterior pe teritoriul administrativ al comunei Tărlungeni. Aceasta s-a petrecut după data de 6 iunie 2000, când Săcele a fost declarat municipiu.

În ordinea distanței față de Brașov, cartierele sale principale sunt Bunloc (între Ramada și Automobile Bavaria), Baciu (delimitat de intersecția Centurii Săcele, strada Nouă și strada de Mijloc), Turcheș (între străzile Ady Endre și Narciselor), Cernatu – cu adiționalele Ștefan cel Mare Movilei și Satulung cu mai noul Valea Largă – după care din zona Uzinei de apă se întinde Gârcini.

Cartierul Gârcini este delimitat mai nou între Gârciniul Mare (zona unde este amplasată casa NATO) și Gârciniul Mic (unde sunt gunoaie). Deși mai apropiat de Săcele decât Tărlungeni, Purcăreni sau Zizin, comuna Timișul de Jos ține administrativ de Predeal. Satul Tărlungeni are avantajul unei a doua legături directe cu Brașovul, prin DJ103A.

A existat la sfârșitul anului 2014 o primă încercare de zonare a străzilor din Săcele (zona A, B, C și D), proiect la care s-a renunțat. Abia a doua încercare, de pe data de 13.x.2016, a rămas definitivă, în urma proiectului de hotărâre al Consiliului Local publicat aici.

Ziua Armatei Române

Azi, în Săcele, aniversăm Ziua Armatei. Se întâmplă de la orele 11:30, la Monumentul Soldatului Necunoscut din Piața Libertății, unde puteți asista la o ceremonie militară a Brigăzii 1041 P.

Până acum câțiva ani, Armata și Biserica apăreau în sondaje drept cele mai respectate instituții din România (peste 60%). Li s-au adăugat recent Pompierii, în timp ce încrederea în Biserica începe să scadă, cea ortodoxă picând pe locul trei în aceste sondaje, probabil ca rezultat al campaniei pro și contra Referendumului, orchestrată de cultele neo-protestante.

Revenind la Ziua Armatei, ne întrebăm cine sunt cei care, regretând războiul, nu admiră totuși Armata, măcar ocazional, în astfel de momente (festive)? Mai toți detestăm războiul – în afară de, să zicem, a celui imediat de apărare – şi nu prea mai avem de că admirăm Armata, însă pentru paradele lor, nu se știe de ce, suntem amatori…

Pentru defilări ca și pentru tot spectacolul coregrafic aferent, resimțim un soi de emoţie, oarecum inexplicabilă. Ce ne impresionează așa: defilarea tragicului, a morţii?… oamenii la datorie, înfruntând absurd limita… vederea unui șir de bărbați lipsiţi de libertate? Pare absurd, dar mulți își iau cu ocazia defilărilor militare cele mai bune haine civile și-i vedem în primele rânduri, ştergându-și  din când în când o lacrimă…

De ce ar fi Armata română o instituție relevantă pentru săceleni? Pentru că trebuie să vorbim azi, în Anul Centenar, la marginea unei Europe în schimbare, și de păstrarea românității.  Pe tot cuprinsul Ardealului se disting câteva „insule de românitate cultivată”, care au dat spiritualităţii naționale câțiva intelectuali de marcă (profesori universitari, academicieni).

Aceste „insule” sunt: ținutul grăniceresc al Năsăudului, Blajul, Săliştea Sibiului, Beiuşul, Branul şi Săcelele împreună cu Dârstele Braşovului. Imagine de la: Inquam Photos / Octav Ganea

 

De la 1.000 la 6.000 de rromi în Gârcini

„În Săcele, în 2016, nu exista nicio stradă întabulată” – declara primarul Virgil Popa.

Am descoperit asta când am vrut să depunem un proiect pentru bulevardele George Moroianu, Libertăţii şi Braşovului, pentru a obţine o finanţare europeană în vederea unor modernizări.

Ce să mai vorbim de periferia municipiului, unde trăiesc, pe 150 de hectare, câteva mii de romi. Până prin anii `70 în Gârcin erau doar în jur de o mie. Când au început construcțiile la barajul Uzinei de Apă și la Electroprecizia, nevoia de forță de muncă necalificată era mare, așa că au fost aduși romi din toate părțile. Cu timpul, aceștia și-au făcut case peste câmpuri, pe sub dealuri și prin micile văioage care înconjoară Uzina, pe unde-au apucat – cele mai multe fără acte de proprietate.

De-o parte și de alta a drumului principal al Barajului, între râurile Tărlung (parte din hotarul de est al Țării Bârsei) și afluentul său Ramura Mică, locuiesc azi aproape 6.000 de romi. Clanurile Marșavela, Gândac, Brumar și Lingurar din Săcele numără câteva sute de oameni fiecare, iar la școală sunt 1.500 de copii, care învață în trei schimburi. În cartierul cât un orășel nu este nicio stradă asfaltată, niciun post de poliție, niciun dispensar, nici cimitir – iar romii, care ocupă ca pondere între o cincime și un sfert din populația Săcelelor, n-au niciun consilier local. Au în schimb o casă NATO.

Case modulare din ajutoare

Primele locuințe modulare au fost aduse cu mare pompă în Săcele tocmai din Germania, de către Consiliul Județean Brașov – acum mai bine de 10 ani, prin 2007. După ce au fost achiziționate cu 20.000 de euro, montate și predate către Primăria Săcele (condusă atunci de către Vasile Laţa), planul autorităţilor era să le folosească drept locuinţe sociale pentru opt familii din cartierul Gârcini.

Dar totul a rămas la stadiul de proiect, după 2008 fiind ales primar Radu Nistor, care nu a mai continuat ideea lui Lața. Deși casa modulară erau complet utilată, îi mai lipsea câte ceva: autorizația de construcție, canalizarea, apa și curentul electric.

În 2010, administraţia locală din Săcele a vrut totuşi să-i dea o utilitate şi s-o transforme în unitate de învăţământ, având în vedere că şcoala nr. 5 din cartierul Gârcini este suprapopulată. Dar ideea n-a fost dusă pînă la capăt, nici cei de la Consiliul Județean, care au contribuit la ridicarea casei NATO, nefiind de acord cu modificarea, nici romii din Gârcini – care s-au revoltat:

Sunt oameni săraci, cu copii, care nu au unde să doarmă şi primarul face şcoală. Nu se gândeşte nimeni că noi murim de foame? La ce trebuia altă şcoală? Este deja o şcoală!

Primarul de acum al municipiului Săcele ar vrea să demonteze clădirea, iar în zonă să ridice mai multe locuinţe sociale – sau chiar câteva blocuri. „Până în 2020, acolo am putea ridica cel puţin 100 de locuinţe sociale, care să fie închiriate săcelenilor, cu condiţia ca ei să îşi plătească utilităţile şi un impozit modic. Se poate merge şi pe construirea unor apartamente, poate la mai multe blocuri“, a declarat primarul.

Până una-alta, de 10 ani, în casa NATO nu a locuit nimeni, în lipsa avizelor legale, chiar dacă nici în restul cartierului situația nu este mai grozavă. Casele romilor nu au numere, nici proprietari (nefiind întăbulate), nu pot fi racordate la curent electric sau apă. Astfel că mai bine de 60% din case nu au apă și 40% n-au nici curent electric. Nicio stradă nu este asfaltată, nu există dispensar sau poliție, iar pe străzile din Gârcin nu pot intra mașinile Pompierilor, ale Salvării sau ale Salubrității.

În tot cartierul sunt doar două puncte de colectare a gunoiului. (va urma)

Un nou cotidian local!

Bine ați venit pe cel mai nou portal de Știri din Săcele. Al doilea municipiu ca număr de populație din Brașov (36.341 locuitori la sfârșitul anului 2017, în creștere față de cifra oficială de 30.798 de la Recensământul din 2011) avea până azi doar două „organe de presă”, ambele cu influențe politice.

Săcele.net își propune să ofere informații economice și culturale, de interes pentru toți cei care vor să știe ce se mai întâmplă prin oraș, fără partizanat, respectând etica și deontologia jurnalistică. De asemenea, toate articolele pe care le veți citi aici vor fi documentate și semnate cu numele autorilor – ca dovadă a asumării celor scrise.

Alături de Brașov.today și Ghimbav.info, Săcele.net face parte din grupul de știri Brasov.Pro, care promovează o presă echidistantă și de impact în zona metropolitană Brașov.