De la 1.000 la 6.000 de rromi în Gârcini

„În Săcele, în 2016, nu exista nicio stradă întabulată” – declara primarul Virgil Popa.

Am descoperit asta când am vrut să depunem un proiect pentru bulevardele George Moroianu, Libertăţii şi Braşovului, pentru a obţine o finanţare europeană în vederea unor modernizări.

Ce să mai vorbim de periferia municipiului, unde trăiesc, pe 150 de hectare, câteva mii de romi. Până prin anii `70 în Gârcin erau doar în jur de o mie. Când au început construcțiile la barajul Uzinei de Apă și la Electroprecizia, nevoia de forță de muncă necalificată era mare, așa că au fost aduși romi din toate părțile. Cu timpul, aceștia și-au făcut case peste câmpuri, pe sub dealuri și prin micile văioage care înconjoară Uzina, pe unde-au apucat – cele mai multe fără acte de proprietate.

De-o parte și de alta a drumului principal al Barajului, între râurile Tărlung (parte din hotarul de est al Țării Bârsei) și afluentul său Ramura Mică, locuiesc azi aproape 6.000 de romi. Clanurile Marșavela, Gândac, Brumar și Lingurar din Săcele numără câteva sute de oameni fiecare, iar la școală sunt 1.500 de copii, care învață în trei schimburi. În cartierul cât un orășel nu este nicio stradă asfaltată, niciun post de poliție, niciun dispensar, nici cimitir – iar romii, care ocupă ca pondere între o cincime și un sfert din populația Săcelelor, n-au niciun consilier local. Au în schimb o casă NATO.

Case modulare din ajutoare

Primele locuințe modulare au fost aduse cu mare pompă în Săcele tocmai din Germania, de către Consiliul Județean Brașov – acum mai bine de 10 ani, prin 2007. După ce au fost achiziționate cu 20.000 de euro, montate și predate către Primăria Săcele (condusă atunci de către Vasile Laţa), planul autorităţilor era să le folosească drept locuinţe sociale pentru opt familii din cartierul Gârcini.

Dar totul a rămas la stadiul de proiect, după 2008 fiind ales primar Radu Nistor, care nu a mai continuat ideea lui Lața. Deși casa modulară erau complet utilată, îi mai lipsea câte ceva: autorizația de construcție, canalizarea, apa și curentul electric.

În 2010, administraţia locală din Săcele a vrut totuşi să-i dea o utilitate şi s-o transforme în unitate de învăţământ, având în vedere că şcoala nr. 5 din cartierul Gârcini este suprapopulată. Dar ideea n-a fost dusă pînă la capăt, nici cei de la Consiliul Județean, care au contribuit la ridicarea casei NATO, nefiind de acord cu modificarea, nici romii din Gârcini – care s-au revoltat:

Sunt oameni săraci, cu copii, care nu au unde să doarmă şi primarul face şcoală. Nu se gândeşte nimeni că noi murim de foame? La ce trebuia altă şcoală? Este deja o şcoală!

Primarul de acum al municipiului Săcele ar vrea să demonteze clădirea, iar în zonă să ridice mai multe locuinţe sociale – sau chiar câteva blocuri. „Până în 2020, acolo am putea ridica cel puţin 100 de locuinţe sociale, care să fie închiriate săcelenilor, cu condiţia ca ei să îşi plătească utilităţile şi un impozit modic. Se poate merge şi pe construirea unor apartamente, poate la mai multe blocuri“, a declarat primarul.

Până una-alta, de 10 ani, în casa NATO nu a locuit nimeni, în lipsa avizelor legale, chiar dacă nici în restul cartierului situația nu este mai grozavă. Casele romilor nu au numere, nici proprietari (nefiind întăbulate), nu pot fi racordate la curent electric sau apă. Astfel că mai bine de 60% din case nu au apă și 40% n-au nici curent electric. Nicio stradă nu este asfaltată, nu există dispensar sau poliție, iar pe străzile din Gârcin nu pot intra mașinile Pompierilor, ale Salvării sau ale Salubrității.

În tot cartierul sunt doar două puncte de colectare a gunoiului. (va urma)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.