Săcelenii și obiceiurile lor

Încercând să ne delimităm de stilul publicațiilor „clasice” din Săcele, care publică articole copiate de pe situl primăriei locale, începem aici o serie de articole despre istoria acestei zone pitorești. Azi, despre două obiceiuri specifice mocanilor săceleni – transhumanța descendentă și târgul feciorilor.

Transhumanța descendentă

Pe aria actualului oraș și apoi municipiu Săcele, în fostul Satulung și Cernatu, mocanii de origine ortodoxă au conviețuit secole de-a rândul cu ceangaii de religie romano-catolica, evanghelică și reformată.

Pâna în 1918, tradiția religioasă și populară s-a păstrat cu sfintenie la oierii din Sacele, fiind recunoscuta pe ambii versanti ai Muntilor Carpati.
Mocanii săceleni provin din imigrarea de oieri sud-dunareni, macedoromani, de la 1392 – fapt consemnat de cronicarii Vasile si Radu Tempea de la Biserica Sf. Nicolae din Scheii Brasovului (conform Istoriei Bisericilor Ortodoxe Romane din Săcele-Brașov de Stefan Casapu, vol. I, editata in 2000).

Argumente în favoarea originii macedo-române a mocanilor săceleni aduc și cercetatorii N. Densusianu, Ov. Densusianu, T. Papahagi si Elena Moroianu. Cel mai puternic argument pentru originea sud-dunareană a mocanilor săceleni o reprezinta faptul ca aceștia practicau o transhumană descendentă (așezările stabile sunt la munte, de unde se coboară la șes pentru pășunat).

În ziua de azi, când vechile obiceiuri apun, orășenii (fie că sunt brașoveni sau bucureșteni) practică și ei o transhumanță ascendentă. Nu e vorba doar că terenurile din oraș se împuținează și se scumpesc, datorită faptului că în Brașov se construiește „în draci”. Ci, mai ales, că oamenii vor tot mai mult și mai mult, adică după ce s-au plictisit de un apartament în oraș, parcă ar vrea și o vilă la munte… la aer curat, departe de praful pe care șantierele fostului oraș Stalin îl ridică, acum nu pentru construirea industriei socialiste, ci pentru un alt standard de viață.

Numai că, din păcate, nu se construiește pentru a trăi mai bine, așa cum se laudă dezvoltatorii, ci pentru a câștiga mai mult (pentru cifre). Toate proiectele au prevăzute pe hârtie spații verzi, grădinițe sau locuri de joacă, iar în realitate se întâmplă ca inclusiv garajele prevăzute la demisol să ajungă în cele din urmă locuințe, pentru a valorifica la maxim fiecare metru pătrat de teren. Dar să revenim la obiceiuri, mai multe despre „problemele” investitorilor, pe brasov.today.

Târgul feciorilor

Spre deosebire de vestitul Târg de fete de pe muntele Găina din Muntii Apuseni, în Sacele găsim un adevarat Târg al feciorilor, care, dacă nu era unic pe țară, în orice caz era fi singurul de amploare din întreaga Românie. Sântilia se ținea la data de 20 iulie a fiecărui an, și cum aceasta zi cade la jumătatea verii, stăpânii de târle, tinerii necăsătoriți și ciobanii angajați din afara Săcelelor, care voiau să se căsătorească, puteau părăsi grijile stânii și aveam motiv pentru a veni în mijlocul familiilor sau neamurilor, unde petreceau din toată inima zile de bucurie și îndestulare.

Până acum aproape o sută de ani, fetele din Săcelele Brașovului nu aveau voie să iasă la joc, iar rostul Sântiliei era ca părintii și neamurile fetelor de măritat să fie cei care-și fac o părere asupra potențialilor gineri. Reînvierea tradiționalului ‘joc’ mocanesc Sântilia în Sacele i se datorează regretatului poet și scriitor săcelean Al. Stroe Militaru, un iubitor si pasionat cercetator al trecutului satelor românești, idealist, modest și de multa buna credintă, scriitorului de la care am spicuit aceste rânduri (Victor Tudoran), precum si membrilor si conducerii Societatii de Educatie Fizică Izvorul din Satulung-Sacele.

2 comentarii la „Săcelenii și obiceiurile lor”

  1. Buna initiativa, dar atunci cand vine vorba despre trecutul acestei zone, despre obiceiurile si importanta economica a fostilor mocani saceleni cred ca trebuie ca afirmatiile sa fie facute cu mai multa prudenta si dupa o informare prealabila amanuntita. Autorul articolului crede ca a descoperit el roata, dar despre Sacele s-au scris pana acum numeroase lucrari, de la articole pana la studii si monografii, in care cineva interesat poate gasi foarte multe lucruri despre trecutul zonei, obiceiuri si traditii. Sa nu uitam nici revistele Viata Saceleana si Plaiuri Sacelene, inclusiv seria noua, care apare trimestrial. In toate aceste surse de informare cineva de buna credinta poate gasi materiale care nu au nicio legatura cu „sursele” Primariei, ci sunt tratate stiintific, pe baza de bibliografie atent selectata.

    1. Știți cum e, de atâta prudență, multe informații despre ce s-a mai păstrat din obiceiuri, se pierd. Nu a descoperit nimeni roata, atâta doar că ea nu se mai prea învârte. Presa online este un fenomen efemer, care nu se compară (așa că nu se poate confunda) cu tratatele științifice. Mulțumim oricum pentru comentariu, vă așteptăm să reveniți pe acest site, chiar și cu articole pe care le puteți trimite pe adresa de poștă electronică redactia@sacele.net

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.