Faceți loc, vin Pic și Poc

Titlul se referă la zbaterile hilare ale celei de-a patra puteri în stat, și ar putea suna astfel: ce-a ajuns presa liberă și (mai puțin) independentă din Ardeal. În Să(tu)celele brașovului, actuala administrație PSD-istă este luată la refec de fosta administrație PNL-istă. Și nu toate aceste dispute se duc în Consiliul local, cum ar fi normal, ci și ulterior, în presa locală de partid.

Dar să vedem în continuare cum decurg ostilitățile?

Un consilier local PNL (Ciprian Sterpu) publică pe saceleanul.ro concluziile sau comentariile sale după ședințele de Consiliu municipal, iar Primăria Municipiului Săcele aduce a doua zi – pentru (sic!) o corectă informare a cetățenilor – precizări sau o replică la articolul din Săceleanul în celălat cotidian online din oraș, opiniasaceleana.ro.

Acum, în ce măsură sunt relevante aceste (de)zbateri între fosta și actuala administrație pentru puținii consumatori de presă online din Săcele, politicienii nu prea par interesați să afle. Prinși în vrajba lor, se grăbesc să-și dea „pe post” adversarul care a făcut (în opinia lor) o gafă, să-l pârască electoratului care, cred ei, asistă cu urechile ciulite la sfadă. De fapt, nu prea asistă, iar consilierii pesediști și liberali se citesc între ei.

Când doi se ceartă…

Abia uneori, când mai scapă spre publicare câte un sondaj, săcelenii ajung să se exprime și ei – în număr mare, ajungând chiar la 350 de inși! – și să interacționeze cu presa locală. În rest, saceleanul.ro are o medie de 140 de citiri pe zi, iar concurența de la opiniasaceleana.ro chiar mai puțin. Concret, pe ce subiect a apărut ultima dispută?

Despre renovarea străzilor din municipiu.

Pe motiv că până prin anul 2016 nicio stradă din Săcele, nici măcar bulevardele principale, nu erau întabulate, nu s-au putut realiza lucrări de modernizare asupra lor. Abia din anul 2017 (când probabil au fost și bani) au fost demarate procedurile de întăbulare pentru cele 3 bulevarde principale, cât și pentru celelalte 35 de străzi ale municipiului, asupra cărora vor putea fi realizate (în sfârșit!) lucrări de reabilitare.

Și-atunci, de ce apar (tocmai) acum dispute? Nerăbdarea fiind mare, o explicație ar putea veni de aici: fiecare vrea ca strada lui să fie prima. Întrebarea principală e însă – la ce bun? Cui folosesc toate aceste zbateri – Qui prodest? Sau când doi se ceartă… cine câștigă? Primăria renunță să modernizeze niște străzi, titrează Săceleanul. Nu-i așa, răspunde Opinia Săceleană, Municipalitatea nu a renunțat.

„Străzile Livezii, Lungă și Barajului au rămas în stadiul de investiții, iar lucrările vor fi finalizate anul viitor, acestea fiind amânate datorită faptului că nu puteau fi terminate până la venirea iernii”. Aflăm apoi că „una din firmele care câștigase lucrările de proiectare și modernizare a străzilor respective a întrat în procedura de insolvență, prin urmare nu mai există timpul fizic pentru a se derula o nouă procedură de achiziție și pentru a se începe și finaliza lucrările”.

Din aceste motive, banii au fost direcționați pentru alte proiecte, urmând ca lucrările de pe străzile Lungă și Livezii să fie realizate din bugetul anului 2019.

Și așa mai departe, săcelenii asistă oarecum nedumeriți la meciul de ping-pong al celor două publicații locale. Rămâne întrebarea: cine are de câștigat din certurile celor două tabere? Că opinia publică sigur nu. Cât am reușit să umblu prin lume (nu prea mult și nu în afara continentului), mai ales pe la noi prin ogradă, cât am mai reușit să aflu din lecturi despre prezent și trecut, dar mai ales din ce am descifrat în comportamentul oamenilor, nu prea am multe motive de optimism, de așteptare senină și încrezătoare a viitorului.

Viitorul e azi și dă semne de întunecare, iar faptul că ici, colo, mai pâlpâie o luminiță, se mai adună niște oameni, se mai încearcă câte ceva sau se mediatizează câte un gest meritoriu, s-ar putea să nu schimbe semnificativ datele problemei. Totuși, e datoria noastră să ne facem cât mai bine treaba, să încercăm, să criticăm, să ne opunem aberațiilor, derapajelor și valurilor de ură. Schimbările oricum vin peste noi și nu prea sunt cele pe care le așteptăm.

Într-o lume strivită de interese financiare și de povara inegalităților crescânde, măcinată de conflicte prelungite, numai bune pentru acapararea de resurse, în care drepturile omului se apără cu tortură și combaterea sărăciei, inegalităților și abuzurilor produc rezultate notabile în special la nivelul conturilor și carierelor unora dintre „salvatori” și prea puțin în viețile celor vizați de demersurile lor, e greu să mai iei în serios discursurile tâmpe, auto-zombificatoare despre schimbarea care trebuie să înceapă cu noi înșine, cât și pe cele naive, anti-sistem, despre răsturnarea / revoluția / reformarea sistemului actual.

Show, business și dezvoltare personală, cam astea rămân. Excepțiile – câte sunt și cum sunt – au o pondere marginală, un fel de îngrășământ din care se mai hrănesc și înmulțesc unii și perpetuează flacăra utopiilor ori a idealismului. La marginea lumii, în afara marilor centre urbane, cu dinamica lor specifică, altele sunt coordonatele pe care șade și se mișcă lumea. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.