Răvășitul oilor la Săcele

Sfârșitul de săptămână înseamnă pentru săcelenii din Turcheș reînvierea unei vechi tradiții. La capătul străzii Morii,  pe platoul cunoscut sub numele de „Fața lui Băncilă”, în inima naturii, gazdele de la Pensiunea Piatra Netedă vă așteaptă la un bulz pe jar și o pastramă de oaie.

Răvășitul modern al oilor poartă azi denumirea de festival. Un festival aflat la ediția a VI-a, în care gazdele vor să ne amintească de Săcelele de altădată. Pentru că aici trăieşte ce-a mai rămas dintr-una dintre cele două mari comunităţi de mocani din Transilvania, cealaltă aflându-se în Mărginimea Sibiului. Portul național al românilor din aproape toate regiunile țării își are sursa în portul nostru original.

Mocanii sunt sau erau comunităţi pastorale (situate în Transilvania și la trecătorile acesteia) de oieri, asociate cu fenomenul transhumanţei. Atât mocanii mărgineni, cât și cei săceleni, erau denumiți „ungureni” când se aflau în tranzit ori se așezau pe teritoriul vechiului regat. Denumirea aceasta apare în timpul domniei lui Mihai Viteazul, când mocanii migrau din cauza luptelor pe teritoriul Munteniei sau al Moldovei.

Răvășitul oilor este un obicei de sfârșit de toamnă, când ciobanii coboară cu turmele de la munte, iar țăranii se strâng să-și aleagă oile date de cu primăvara în grija baciului. Operațiunea de alegere din turmă se numește „răvășit” al oilor și este un prilej de mare veselie între gospodarii locului și ciobani.  Citiți mai multe despre acest obicei aici.

Cu timpul, localnicilor li s-au alăturat tot mai mulți turiști veniți de la mare distanță, unii chiar cu rulotele, ca să asiste la această tradiție a mocanilor.  Să nu ne mirăm că acum e considerat festival, pentru că este un cuvânt care tot de la „festiv” vine. Se săvărşește astfel ultimul act al transhumanţei. La începutul iernii, oamenii îşi iau mioarele, brânza şi urda şi se risipesc pe la casele lor, iar turiștii își iau și ei picioarele la spinare, nu înainte de-a mai lăsa niște bani (nu așa mulți ca la Predeal) pe la pensiunile locului, și să povestească prietenilor ce-au văzut aici.

Petrecerea contemporană ocazionată de „răvășitul” oilor durează două zile (sâmbătă și duminică) în care oamenii ascultă muzica populară, își cumpără și se ghiftuiesc cu bunătăți tradiționale: bulz și pastramă, împreună cu niște cârnați rumeniți pe grătar, stropiți cu palincă și vin!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.